Vechiul cod valabil pana la 31.12.2015 defineste creanţele fiscale ca reprezentand drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Noul cod de procedura fiscal valabil de la 1 ianuarie 2016 defineste aceeasi notiune astfel :
Creanţa fiscală este dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie;
Creanţa fiscală principală este dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege;
Creanţa fiscală accesorie este dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii;
